1 € 4,5873 1 USD 3,8951miercuri 23 aug 2017
Versiune
Mobile

Doamna Elena, femeie de serviciu. Mai nebuna dupa lectura, decat Marilyn Monroe, Lady Gaga, Kim Kardashian. Experienta Haute Culture

de Monica Stoica MarĊ£i, 13 iunie 2017, 17:49
- a A+
Imagine
Este femeie de serviciu intr-un restaurant bucurestean. Nu-i asa? Vedem mereu doamne Elena. Le dam vreodata importanta? Nu doar literatele citesc. Ci si Doamna Elena de la toalete. Mai tare decat starletele. Da, doamna Elena, care uraste comunismul, era in laboratorul Elenei Ceausescu, care cerceta extragerea unei enzimei din mucoasa digestiva de pasare. Asta-i viata, nu? ca un vers de Minulescu, pe care ni l-a recitat la toaleta: “A fost refrenul unor triolete / Cu care-alt'data un poet din Nord, / Pe marginile albului fiord, / Cersea iubirea blondelor cochete.”



GAGICI cu cartea-n poseta

Lectorul Marilyn Monroe . Instantaneul in care Monroe citeste o carte despre pictorul Francisco Goya in pantaloni scurti de catifea iti da ghes de lectura. Intr-o alta fotografie, actrita e in costum de baie si citeste romanul “Ulise” de James Joyce intr-un loc de joaca pentru copii.   

Lector Lady Gaga. Tatuajul cu versuri de Rainer Maria Rilke Gaga si l-a pus pe antebrat pe Rainer Maria Rilke. De ce Rilke? “Filosofia solitudinii” din scrierile poetului german a inteleptit-o si a inspirat-o. Citatul zice: “In cea mai adanca ora a noptii / Marturiseste-ti tie insuti: Ai muri daca nu ai mai putea scrie. In inima ta, adanc priveste, acolo-i radacina scrisului. Vei gasi raspunsul, daca te-ntrebi: Trebuie sa scriu?”. Gaga e o gagica profunda.  


Lectorul Kim Kardashian. Chestie tare de tot. Kim Kardashian a anuntat in februarie 2017 pe Twitter ca-si face club de carte. Prima carte pe lista a fost: “Embraced by the Light” de Betty J. Eadie. Wow, Kim Kardashian, care pana mai ieri rupea figurile pe Instagram a facut o cronica acestei carti: “Este povestea unei femei care a intrat in moarte clinica in timpul unei operatii si apoi a revenit la viata. Ne impartaseste experienta calatoriei ei in Rai. E o carte foarte buna”. 

Este Haute Culture Doamna Elena.  Este femeie de serviciu intr-un restaurant bucurestean. A lucrat in laboratorul Elenei Ceausescu, care cerceta  extragerea unei enzimei din mucoasa digestiva de pasare.
Doamnei Elena ii plac mult: cartile si romanele istorice, rusii Dostoievski & Cehov, cartile de spionaj, Eminescu & Minulescu. Doamnei Elena nu-i place Comunismul.

Citeste pe scaunel. Intr-un ghiveci mare de langa toaleta restaurantului bucurestean unde lucreaza tine un carnetel de notite. Mai are acolo si ochelari de citit, cu rama subtire. Femini, cat sa-i contureze privirea si ochii migdalati. Un pieptene. Ruj. Rebus. 

Teanc: „Impresii din America” de Boris Polevoi. „Memoriile unui crocodil batran” de Tennesse Williams. Cel mai mult ii plac rusii. Spune: „autorii rusi au sufletul lor de mujic, calduros.” 

Viata ei a fost suis si coboras. Nu difera cu nimic de cea a oricarui om. Prietenii, regimul comunist, copiii, propriile amintiri din copilarie. Traseul vietii are popas si ragaz: acolo le place cartilor sa se adaposteasca, in necuprinsul nostru timp liber. Dar Elena citeste si-n timp liber si-n timp de serviciu. De cand era mica i-a placut. Dar si acum crede ca prin lectura ne pastram adolescenta, curiozitatea. Nu poate sa-nchida un ochi noaptea fara un rand de carte. 

“Il mostenesc pe Tata. Era un impatimit. Aveam o biblioteca colosala. Am inceput cu Dumas, apoi citeam sistematic, pe autori, Dostoievski, Tolstoi, Cehov.” Lectia de citire: “Citesc tot ce prind” Da, citeste tot ce-i face cu ochiul. “Vad o carte in librarie si-s curioasa. Am citit toata biblioteca unei colege de serviciu, Adriana. Stiti cum fac, cand vad ca nu-mi place o carte, o reincep. Imi zic ca n-am prins eu despre ce-i vorba. In orice carte trebuie sa fie o idee stralucita.” 

Lectia scrierilor adevarate “Imi placeau in copilarie istoria si geografia.” 

Descrierea lumii reale
– iata ce cauta cea care citeste. 

Romanele de dragoste vs cartile de istorie
Nu-i plac romanele de dragoste, siropoasele, desuetele, dulcegariile. Nu-i place romantarea adevarului, ii plac cartile despre istoria reala. Memoriile. 

Non-fictiunea care-i aproape de adevar. Spune ca-i o fire terestra, scormonitoare. “Nu ma pierd in iluzii”, povesteste pentru Haute Culture. 

Spionaj / Politist / Razboi Citeste carti despre Napoleon Bonaparte. Despre figuri remarcabile. Vietile presedintilor. 

Mult a citit despre cel de-al Doilea Razboi Mondial. “Am simtit ororile razboiului, doar citindu-le, ca si cum ar fi fost ale mele, ca si cum mie mi s-ar fi intamplat atrocitatile.” Citeste si romane politiste, de spionaj. Fiica sa este psiholog criminalist. Ii mai spune cateodata: “toata ziua stai cu cartea-n mana.”. 

Agatha Christie e geniala? Da, imi raspunde Elena, insa prea desueta. 

Conan Doyle? Bineinteles, insa din pacate personajul Sherlock Holmes s-a bagatelizat in productii hollywoodiene. A devenit neinteresant.  

Cartile Elenei in regimul de teroare.
De la lanterna in bezna la brevetul Elenei Ceausescu 

“Nu m-am oprit eu din citit pentru ca am avut regim de teroare comunist. Mi-era greu cu copilul. Cand stateam la coada pentru sticla de lapte. Da, asta a fost restrictia oribila.” In timpul regimului fara lumina, isi strecura lanterna noaptea sub perna. Citea pana-n ziua. Pe atunci lucra intr-un laborator de cercetare din Tusla, unde se studiau enzime. 

In laboratorul unde lucra Elena s-a brevetat extragerea unei enzimei din mucoasa digestiva de pasare. A fost o inventie, imi povesteste. Inventia a fost brevetata de odioasa doctorita in chimie, Elena Ceausescu, isi aminteste Elena. 

Ironia si umorul
– antidoturi pentru regimul ceausist Ironia o vedeai la oamenii destepti, profunzi. La Toma Caragiu o vedea Elena, cand rostea replica cu subinteles, cand camufla sarcastic, in ton si-n cuvant, o gluma cu semnificatie politica. “Nimic nu te salveaza mai tare decat umorul. Rigiditatea te ingroapa, te erodeaza pe dianuntru.”, crede Elena. 

Poezia Elenei.
Eminescu comentat cu amicii “Imi place Eminescu, aveam niste prieteni avocati la Constanta. Ne intalneam seara si puneam la cale un soi de cenaclu. Recitam versuri. Le comentam.” Bacovia: “Nu-mi place. Prea gri in toate.” Poate Cosbuc: “Hmm…” Minulescu: “Da, imi place la el, ce spuneam, ironia, sarcasmul, nu romanta lacrimogena”. Am recitat putin cu Doamna Elena “Celei care pleaca” de Minulescu, ambele o stiam pe dinafara. E despre iubirea-adevarata sau nebunie. 

Ce-i chestia asta, iubirea, doamna Elena?: “A fost refrenul unor triolete / Cu care-alt'data un poet din Nord, / Pe marginile albului fiord, / Cersea iubirea blondelor cochete.” Loc de citit. Cand se-aude musca in frunzet sau cand nu se aude musca Vara in parcul Kiseleff, acolo-i place Elenei sa citeasca. “Sau in pat, sa nu aud nici musca, in liniste graitoare pentru minte.”, incheie povestea Doamna Elena.

Imagine
8489 de afisari


Uau
Ramona [anonim], Miercuri, 14 iunie 2017, 22:35
0/2
.... cu adevarat impresionant
comenteaza